ESTE,
probabil, CEL MAI IMPORTANT ȘI LĂMURITOR ARTICOL POSTAT PÂNĂ ACUM, în ceea ce privește istoria planetei și civilizației noastre
Autor Gosia de la Agenția Cosmică
Publicat 09 mai 2022
Traducere Const. Mihăilescu
Robert
:
întrebare,
public 1 :
„Din punct de vedere metafizic, de ce se formează nebuloase? Și
de ce sunt atât de frumoase? Explicația care se dă pe Pământ cred
că este prea materialistă. Îmi amintesc că Swaruu 9 a avut o
experiență foarte intensă în timp ce observa nebuloasa care
înconjoară Cyndriel.”
Swaruu
X (Athena)
:
Nebuloasele
se supun acelorași cauze pentru cele legate de existența oricărui
alt lucru sau obiect care există. Este un nor de diverse de substanțe
, nu toate au aceeași compoziție, de la gaze la nisip și pietriș
afânat, intrat în dinamica echilibrului și a curgerii
gravitaționale care definește un loc anume. .
De exemplu, în
Pleiade nebuloasa se formează deoarece gravitația stelelor din acel
sector creează împreună un punct de atracție care nu se află
doar în stele în sine, ci și în puncte din spațiul dintre ele ca
noduri sau puncte de echilibru gravitațional între ele. Și acele
puncte din spațiu care atrag și particule, inclusiv pe cele care
formează anumite gaze.
Aceasta înseamnă că, de exemplu, dacă
aveți două obiecte și unul orbitează în jurul celuilalt, va
exista cu necesitate un punct de echilibru între ele (vezi figura,
unde fiecare O este un obiect stelar sau planetă, I fiind punctul de
echilibru):
O------------ I--- --------------------O
Dacă
în acel punct în care se formează și crește un obiect masic apare o undă
gravitațională, altfel spus se va forma o „fântână”
gravitațională care, în cazul Pleiadelor, are o forță slabă de
atragere a particulelor din univers.
Frumusețea acestor
nebuloase este mai mult o chestiune de gust din partea
observatorului. Strălucirea nebuloasei este dată de reflexia
razelor solare din jurul său care se reflectă asupra particulelor
nebuloasei, culoarea depinzând de compoziția chimică a nebuloasei
în sine, în principal de gazele prezente în ea. Acest lucru este
evidențiat prin spectroscopie de bază.
Ar trebui să
menționez și că unele nebuloase își produc și propria lumină
într-o măsură mai mică sau mai mare, ca urmare a proceselor
chimice interne ale nebuloasei.. Depinde de fiecare caz.
Un alt
factor ține de faptul că marea majoritate fotografiile cu
nebuloase, făcute de pe Pământ, sunt relativ false (sau falsificate) deoarece
artiștii „îmbogățesc” colorația pozelor, prin metode de
laborator, din rațiuni comerciale. Unor asemenea procese de
„înfrumusețare” sunt supuse inclusiv fotografiile imaginilor
obținute cu telescoape precum Hubble.
Un exemplu în acest sens
este nebuloasa „Mâna lui Dumnezeu” care, deși la început părea
a avea niște vagi asemănări cu o mână, cei de la NASA, și nu
numai, au „ajustat” imaginile pentru ca, treptat, să arate cât
mai mult cu o mână, departe de imaginea reală pe care o poate
oferi acea nebuloasă. Scopul NASA este de a studia cum
reacționează populația umană la posibilitatea apariției unei
„mâni divine”, concluziile fiind foarte utile în manipularea
credinței și orientării populației. În realitate nebuloasa
aceasta arată diferit de fotografiile puse în circulație pe
Pământ, pentru a fi distribuite profanilor. Asta e vopsea:
În ceea ce privește experiența lui
Swaru-papriyananda (Swaruu 2), într-o nebuloasă, ea a avut loc în
apropiere de Aldebaran, care, la rândul său, este înconjurată de o
nebuloasă mai
extinsă.
----------------------------------------------
Gosia
:
întrebare
public 2 :
„Este ciclul de precesiune al echinocțiilor (cca 26.000 de ani,
așa cum este perceput pe Pământ) real și, dacă da, cauza este
dintre Sol 13 și Sirius; câte dintre aceste cicluri ar putea fi
urmărite?"
Swaruu
X (Athena)
:
Aceasta
este o percepție modernă bazată pe știința modernă a Pământului
și pe descoperirile arheologice ale diferitelor civilizații
antice.
Timpul este determinant în această teorie, deoarece cu
cât mergi mai înapoi, cu atât este mai greu de calculat. Timpul nu
este o constantă, chiar și știința terestră înțelege acum că
există dilatarea timpului care contează în călătoriile spațiale
și chiar la o simplă călătorie în spațiu pe orbita joasă a
Pământului. Timpul este o percepție care nu este exterioară celor
care sunt percepuți că trăiesc în el, căci, în realitate, ei
sunt acel timp.
Deci 26.000 de ani rezultă dintr-un calcul
bazat pe percepția colectivă actuală a timpului și nu reflectă
modul în care timpul era perceput „atunci”, așa că intervalul
de timp din orice s-a întâmplat „cu mult timp în urmă” va
începe să devină progresiv din ce în ce mai greu de calculat.
Așa stând lucrurile, singura modalitate ar fi folosirea
evenimentelor ca markeri, în acest caz citirea și calculele
astronomice.
Acest lucru mă duce la a doua parte a
răspunsului meu.
Precesia echinocțiilor, ca toate celelalte
evenimente stelare sau cosmice înrudite, nu depinde de nicio relație
între două sau mai multe obiecte specifice. Depinde de un dans
energetic complicat între toți și toate:
obiecte
stelare care se influențează reciproc în grade diferite, în
funcție de nenumărați factori, legăturile energetice, gravitația
și fluxul de energie gravitațională într-un câmp comun care este
eterul etc.
În acest caz, Sirius joacă un rol important chiar
predominant, dar și alte sisteme stelare, influențe care nu toate
sunt direct observabile la nivelul de înțelegere și tehnicizare al științei
Pământului, deoarece include o dinamică complexă a fluxului
energie-gravitație în eter, pe care știința Pământului nici nu
le recunoaște și nici nu le-ar înțelege.
Deci,
astfel de cicluri nu sunt urmăribile și aparțin numai unor de calcule
adecvate și elaborate, atât ale anticilor, cât și ale științei
moderne. Ceva adevăr în toate acestea există, dar dintr-un punct
de vedere al înțelegerii inferioare, dar nu la nivelul înțelegerii
universal valabile.
----------------------------------------------------
Gosia
:
întrebare
public 3:
„Există o legătură între Alcyone și Sol 13, care cauzează un
comportament ciclic al sistemului Sol 13?”
Swaru
X (Athena)
:După
cum am explicat mai înainte, acesta este un scenariu în care, în
realitate, toate sistemele stelare și planetele sunt interconectate
și, prin urmare, permanent se influențează reciproc.
Am văzut
afirmații precum că Alcyone influențează Pământul. Da, există
ceva adevăr în această afirmație, dar dintr-un punct de vedere
mai complet și mai general, ceea ce oamenii de pe Pământ consideră
sau înțeleg, diferă mult de adevărul universal. Deci Alcyone sau
Sirius nu sunt lipsiți de o relație reciprocă cu Pământul..
--------------------------------------------------------
Gosia:
întrebare,
public 4:
„Care a fost aproximativ cronologia evenimentelor: distrugerea
planetei Tiamat, construcția piramidei principale din Giza,
amplasarea navei „Luna”, apa de pe Tiamat, ajunsă pe Pământ, și
deplasarea axei Pământului ?"
Swaruu
X (Athena) :
După ce am explicat că timpul nu este o constantă, din punct de
vedere observațional cea mai bună ordonare în timp a
evenimentelor ar fi:
1.)
Construcția
Sfinxului.
2.)
Construcția
piramidelor din Giza
și
a majorității piramidelor din alte părți, precum
și a multor orașe care acum au dispărut sau sunt în ruine pe tot
Pământul și sunt slab datate de știința umană.
3.) Apariția
Atlantidei,
tot în această perioadă (nota C.M.: dar scufundarea, când a avut loc ?)
4.)
Războaiele
din Tiamat,
cu distrugerea ulterioară a planetei și devastarea suprafeței și
ecosistemelor lui Marte.
5.) Destabilizarea
completă a echilibrului întregii dinamici planetare a Sistemului
Solar 13,
cauzată de pierderea de masă a lui Tiamat, deși masa în sine a
fost distribuită progresiv dar diferit, pe măsură ce Tiamat s-a
fărâmițat și a format centura de asteroizi.
6.) Marile
cataclisme de pe Pământ,
cu efecte devastatoare asupra biologiei (viului) și civilizațiilor,
cauzate de schimbarea bruscă a dinamicii energetice planetare a
sistemului solar.
7.) Rătăcirea în univers a masei
(volumului) de apă, în mare parte sub formă lichidă, de pe Tiamat,
până a intrat în câmpul de atracție gravitațională a planetelor
Pământ și Venus, ceea ce a creat, pe Pământ și Venus, Marele
Potop,
încheiat
cu distrugerea civilizațiilor de pe cele două planete surori.
8.)
Deplasarea
axei Pământului și inversarea polilor cauzate
de creșterea foarte mare a masei Pământului, care a acutizat
dezechilibrul deja existent în întreg sistemul solar, datorat
distrugerii giganticei planete TIAMAT.
Numeroase evenimente
cataclismice au avut loc ulterior în întreaga lume, care au dus la
dispariția a mii de specii de animale și plante. (se întâmpla cu
cca. 12.000 de ani în urmă, timpul vostru).
9.) Plasarea
navei biosferice "Luna" în proximitatea Pământului,
de către Federației, în încercarea de a stabiliza Pământul și
de a-l aduce într-un echilibru acceptabil.
10.)
Amplasarea unui gard (grid, barieră, plasă) eteric electromagnetic,
(Matrix 3D sau Centurile Van Allen),
ca parte a eforturilor de stabilizare energetică a planetei Pământ,
prin scăderea frecvenței interne și limitarea (nota
C.M: de fapt, restricționarea; cu cca 12.500 de ani în urmă)
capacității acestuia de a se mai conecta cu Sursa (Primordială).
Aceasta urma să fie doar o măsură temporară până la
reechilibrarea pe toate planurile a sistemului solar (nota C.M.: dar ca orice provizorat, mai durează și astăzi).
Se
spune, de asemenea, că servește drept zonă de reținere pentru
rasele regresive (nota
C.M.: reptilienii),
astfel încât acestea să nu poată părăsi Pământul. Eu personal
nu sunt de acord cu acest lucru, dar îl menționez deoarece știu
că se aștepta această mențiune.
Nu sunt de acord pentru că
înțeleg că punerea pe orbită a navei biosferei numită „Luna”
a fost necesară pentru a stabiliza Pământul și orbita lui, precum
și corectarea înclinației axei și deplasarea polară a acesteia. Efectele s-au produs nu numai din
cauza prezenței enormelor cantități de apă suplimentare , ci și din cauza impunerii frecvențelor
(centurile Van Allen) în jurul Pământului (nota C.M.: prin fasciculul energetic emis de stația de emisie-recepție montată de Federație pe Lună, care creează și susține câmpul Matrix în jurul planetei noastre).
Și pentru că mai înțeleg că
rasele „rele” sau „regresive” ținute pe Pământ captive,
prin efectul Lunii (nota
C.M.: de fapt ca efect al echipamentelor montate pe Lună pentru a
produce Marixul 3D în jurul Pământului)
ca atare și așa cum este înțeles astăzi pe Pământ, sunt un
produs secundar al unui cerc vicios circular dinamic. Adică,
oamenii, în principal oamenii de pe Pământ, nu pot manifesta decât
lucruri de joasă frecvență, prin crearea de egregori datorită
frecvenței joase lunare impusă artificial.
Așa că eu consider
că gardul (filtrul) eteric care înconjoară Pământul este un
produs secundar al Lunii și nu intenția principală pentru care a
fost adusă Luna în proximitatea Pământului.
(Mai
multe despre subiectul plasării Lunii ca stabilizator al Pământului
vor fi oferite într-un alt videoclip)
11.) Dezvoltarea ulterioară a unor noi civilizații
post-potop și post-cataclism, cum ar fi cea din Egipt și cea din
Mesopotamia, printre altele; dar asta într-o ordine și un interval
de timp diferit și oarecum contradictoriu cu știința Pământului.
Datarea este o problemă din cauza impreciziei metodelor umane,
cum ar fi Carbon 14, care este practic inutil și folosit doar pentru
a face lucrurile să se încadreze în intervale de timp greșite dar
preconizate de știința voastră
---------------------------------------------------------------
Gosia:
întrebare,
public 5:
„ Înainte ce distrugerea planetei Tiamat, anul pământesc avea
tot 360 de zile ?”
Swaruu
X (Athena) :
Nu. Timpul necesar Pământului ca să ocolească Soarele era mult
mai mare, dar este dificil de calculat cu exactitate, mai ales din
cauza alunecării timpului și a problemelor de percepție temporală,
deoarece Pământul, înainte de „evenimentul Tiamat”, avea un
câmp vibrațional mai mare (5D).
O notă aici: noi interpretăm
„căderea umanității din Grădina Edenului” ca fiind căderea
din vibrația superioară 5D la cea inferioară 3D, care a avut
efecte drastice asupra conștiinței gândirii și existenței.
Este
foarte greu să discutăm despre vremea de dinaintea anilor 12.500,
nu numai pentru că timpul este doar o percepție, nu un lucru
independent și nici pentru procesele de congruență, ci pentru că
avem de-a face cu două densități: 5D, „înainte de Tiamat” și
3D, „post Tiamat” .
https://swaruu.org/transcripts/nebulosas-precesion-de-los-equinoccios-y-mas-una-mujer-extraterrestre-explica-athena-swaruu
