Văd Spiritele tot ceea ce facem? „Fireşte,
din moment ce sunt permanent în preajma voastră, însă fiecare Spirit nu
vede decât lucrurile de care îi este atrasă atenţia; căci ea nu-i este
reţinută de lucrurile cei sunt indiferente”. Pot Spiritele să cunoască cele mai tainice gânduri ale noastre? „Adesea, ele cunosc chiar şi ceea ce voi aţi dori să ascundeţi de voi înşivă – nici fapte nici gânduri nu le pot fi tăinuite”. Dacă
ne luăm după cele spuse, ar părea că este mai uşor să ascunzi un lucru
unei persoane în viaţă, decât o putem face aceleiaşi persoane după
moartea sa? „Fără îndoială, şi atunci când vă credeţi foarte ascunşi, aveţi adeseori alături de voi o mulţime de Spirite care vă observă”.
Ce gândesc despre noi Spiritele care sunt împrejurul nostru şi ne observă? „Depinde.
Spiritele nebunatice râd de micile necazuri ce vi le fac şi îşi bat joc
de enervările voastre. Spiritele serioase vă compătimesc pentru
defectele voastre şi se străduiesc să vă ajute”.
Influenţa ocultă a Spiritelor asupra gândurilor şi acţiunilor noastre
Influenţează Spiritele gândurile şi acţiunile noastre? „Din acest punct de vedere, influenţa lor este mai mare decât credeţi, căci foarte adesea ele sunt cele ce vă conduc”.
Avem gânduri ce ne sunt proprii, şi altele ce ne sunt sugerate? „Sufletul vostru este un Spirit care gândeşte; nu ignoraţi că mai multe gânduri vă vin
în acelaşi timp despre acelaşi subiect, şi adesea chiar contrarii unele
cu altele. Ei bine, sunt întotdeauna de-ale voastre şi de-ale noastre;
aceasta vă pune în îndoială, deoarece aveţi două idei ce se combat”.
Cum putem sa distingem gândurile proprii de cele sugerate? „Atunci
când un gând este sugerat, este ca o voce ce vă vorbeşte. Gândurile
proprii sunt în general cele ale primului imbold. De altfel, nu există
un mare interes pentru voi în această distincţie, şi adesea este util să
nu o ştiţi: omul acţionează mai liber; dacă se decide pentru bine, o
face mai bucuros; dacă o ia pe drumul greşit, nu are decât mai multă
responsabilitate”.
La oamenii deosebiţi şi la cei de geniu ideile apar întotdeauna din propria lor substanţă? „Câteodată
ideile provin de la propriul Spirit dar adesea le sunt sugerate de alte
Spirite, care îi consideră capabili să le înţeleagă şi demni de a le fi
transmise. Când nu le găsese în ei, fac apel la inspiraţie; este o
evocare făcută fără a bănui”. Dacă ar fi fost util ca noi să putem
distinge cu claritate gândurile proprii de cele ce ne sunt sugerate,
Dumnezeu ne-ar fi dat şi această posibilitate, aşa cum ne dă
posibilitatea de a distinge ziua de noapte. Când un lucru este
nedesluşit, trebuie să rămână astfel pentru binele general”.
Se spune uneori că primul imbold este întotdeauna bun; este exact? „Poate
fi bun sau rău în raport cu natura Spiritului încarnat. Este
întotdeauna bun la cel ce ascultă de inspiraţiile potrivite”.
Cum distingem dacă un gând sugerat vine de la un spirit bun sau de la unul rău? „Învăţaţi acest lucru! Spiritele bune nu îndeamnă decât la bine; voi trebuie să-l distingeţi”.
În ce scop Spiritele imperfecte ne împing la rău ? „Pentru a vă face să suferiţi ca şi ele”. Diminuează aceasta suferinţele lor? „Nu, dar vederea Unor fiinţe mai fericite le provoacă invidia”. Ce fel de suferinţe vor să ne facă să resimţim ? „Cele ce rezultă din apartenenţa la un ordin inferior şi îndepărtat de Dumnezeu”.
De ce permite Dumnezeu ca spiritele să ne îndemne la rău? „Spiritele
imperfecte sunt instrumente destinate să probeze credinţa şi constanţa
oamenilor în bine. Tu, fiind Spirit, trebuie să progresezi în ştiinţa
infinitului, de aceea treci prin probele răului pentru a ajunge la bine.
Misiunea noastră este de a te pune pe drumul cel bun, şi când
influenţele negative acţionează asupra ta, o fac pentru că tu le chemi
prin dorinţa de rău, căci spiritele inferioare îţi vin în ajutor la rău
când ai dorinţa de a-l comite; nu te pot ajuta la rău decât dacă tu vrei
răul. Dacă eşti predispus la păcat, vei avea o sumedenie de spirite
care îţi vor întreţine acest gând, dar vei avea deopotrivă spirite ce-şi
vor da silinţa să te influenţeze în bine, ceea ce face să se
echilibreze balanţa şi te lasă liber să alegi”. Astfel Dumnezeu lasă
conştiinţei noastre alegerea drumului pe care trebuie să-l urmăm, şi
libertatea de a ceda uneia sau alteia dintre influenţele contrare ce se
exercită asupra noastră.
Credeţi că e cu putinţă să ne eliberăm de influenţa Spiritelor care ne împing la rău ? „Da, căci spiritele se ataşează doar de cei care le solicită prin dorinţele lor sau le atrag prin gândurile lor.” Spiritele a căror influenţă este respinsă prin voinţă renunţă la tentativele lor? „Ce
vrei să facă? Când nu mai este nimic de făcut, ele cedează locul;
totuşi, pândesc momentul favorabil, aşa cum pisica pândeşte şoarecii”.
Prin ce mijloc se poate neutraliza influenţa Spiritelor rele? „Făcând
bine şi având încredere deplină în Dumnezeu, respingeţi influenţa
Spiritelor inferioare şi distrugeţi stăpânirea sub care voiau să vă ia.
Păziţi-vă să ascultaţi sugestiile Spiritelor care suscită în voi gânduri
rele, care insuflă discordia între voi, şi care stârnesc în voi toate
pasiunile rele. Desfideţi mai ales pe cele care vă exaltă orgoliul, căci
vă prind prin slăbiciunea voastră. Iată de ce Isus vă face să spuneţi
în rugăciune: „Doamne! nu ne lăsa să cădem în ispită, şi scapă-ne de rău”. Spiritele
care caută să ne îndemne la rău, punăndu-ne astfel la încercare
încrederea fermă în bine, au primit misiunea de a o face, şi dacă este o
misiune pe care o îndeplinesc au responsabilitatea ei? „Nici
un Spirit nu primeşte misiunea de a face rău; când îl face, e din
proprie voinţă şi, ca urmare, îi suportă consecinţele. Dumnezeu poate
să-l lase să facă rău doar pentru a vă pune la încercare, dar nu i-o
impune, şi vă revine vouă sarcina de a-l respinge”.
Atunci când încercăm un
sentiment de angoasă, de anxietate ce nu poate fi definit sau de
satisfacţie interioară fără cauză cunoscută, acestea ţin numai de o dispoziţie fizică? „Aproape
întotdeauna ţin de comunicările pe care le aveţi în necunoştinţă de
cauză cu spiritele, sau pe care le-aţi avut cu ele în timpul somnului”.
Spiritele care vor să ne împingă
la rău nu fac decât să profite de circumstanţe în care ne găsim, sau
pot face să se nască aceste circumstanţe? „Ele profită de
circumstanţe, dar adesea le provoacă împingându-vă în inconştienţa
voastră spre obiectul poftei voastre. Astfel, de exemplu, un om găseşte
în drumul său o sumă de bani: să nu crezi că Spiritele au dus banii în
acel loc, dar ele pot da omului gândul de a se îndrepta în această
parte, şi atunci îi este sugerat gândul de a-i lua, în timp ce altele îi
sugerează gândul de a restitui banii persoanei căreia îi aparţin. La
fel este şi cu toate celelalte tentaţii”.
Posedaţii
Un Spirit poate îmbrăca momentan
învelişul unei persoane vii, adică poate intra într-un corp animat şi
poate acţiona în locul celui care se află încarnat? „Spiritul
nu intră într-un corp aşa cum intri într-o casă; el se asimilează cu un
Spirit încarnat ce are aceleaşi defecte şi aceleaşi calităţi pentru a
acţiona unitar; însă întotdeauna Spiritul încarnat este cel ce
acţionează după cum doreşte asupra materiei în care este îmbrăcat. Un
Spirit rătăcitor nu se poate substitui celui încarnat, căci Spiritul şi
corpul sunt legate până la timpul fixat ca limită pentru existenţa
materială”.
Dacă nu există posesiune
propriu-zisă, adică coabitare a două Spirite în acelaşi corp, sufletul
se poate găsi într-o dependenţă de un alt Spirit, astfel încât să fie subjugat sau posedat, iar voinţa sa să fie paralizată? „Da,
şi acestea sunt cazurile de adevăraţi posedaţi; dar află că această
dominaţie nu se face fără participarea celui ce o suportă, fie datorită
slăbiciunii sale, fie prin dorinţa sa. Adesea au fost luaţi drept
posedaţi epilepticii sau nebunii ce aveau mai multă nevoie de medic
decât de descântec”. Cuvântul posedat, în accepţiunea sa obişnuită,
presupune existenţa demonilor, adică a unei categorii
de entităţi de natură rea, şi coabitarea uneia dintre aceste entităţi cu
sufletul în corpul unui individ. Din moment ce nu există demoni în
acest sens, şi două Spirite nu pot locui simultan acelaşi corp, nu
există posedaţi conform ideii ataşate acestui cuvânt. Prin cuvântul
posedat nu trebuie să se înţeleagă decât dependenţa absolută în care se
poate găsi sufletul în privinţa Spiritului imperfect care îl subjugă.
Pot fi alungate Spiritele rele şi se poate scăpa de dominaţia lor? „Când există voinţă fermă, întotdeauna se poate scutura un jug”. Se
poate întâmpla ca fascinaţia exercitată de Spiritele rele să fie în aşa
fel încât persoana subjugată să nu o observe. Atunci, o terţă persoană
poate să facă ceva pentru a înlătura robia, şi în acest caz, ce condiţie
trebuie să îndeplinească? „Dacă este un om de bine, voinţa sa
îl poate ajuta solicitând concursul Spiritelor bune, căci cu cât este
mai mult om de bine, cu atât are putere asupra Spiritelor imperfecte
spre a le îndepărta şi asupra celor bune pentru a le atrage. Totuşi, ar
fi neputincios dacă cel care este subjugat nu ar consimţi la aceasta;
există oameni care se situează într-o dependenţă ce le flatează
gusturile şi dorinţele. În toate cazurile, cel a cărui inimă nu este
curată nu poate avea nici o influenţă; Spiritele bune îl dispreţuiesc,
şi cele rele nu-l cred”.
Formulele de descântec au o oarecare eficacitate asupra Spiritelor rele? „Nicidecum; când aceste Spirite văd pe cineva că ia lucrul în serios, îşi bat joc de el şi nu-l lasă”.
Există persoane animate de bune
intenţii şi care nu sunt mai puţin obsedate; care este cel mai bun
mijloc de a te elibera de spiritele ce te obsedează? „Să le
oboseşti răbdarea, să nu ţii deloc cont de sugestiile lor, să le arăţi
că-şi pierd vremea: atunci când văd că nu au nimic de făcut, pleacă”.
Este rugăciunea un mijloc eficace pentru a te vindeca de obsesie? „Rugăciunea
este un puternic ajutor întru totul; dar credeţi-mă bine că nu este
suficient să murmuri câteva cuvinte pentru a obţine ceea ce doreşti.
Dumnezeu îi ajută pe cei care acţionează, nicidecum pe cei ce se
mulţumesc să ceară. Trebuie deci ca obsedatul să facă la rândul său ceea
ce este necesar pentru a distruge în el însuşi cauza ce atrage
Spiritele rele”.
Ce trebuie să gândim în privinţa izgonirii demonilor despre care se vorbeşte în Evanghelie? „Depinde
de interpretare. Dacă denumiţi demon un Spirit rău care subjugă un
individ, atunci când influenţa sa va fi distrusă, el va fi cu adevărat
izgonit. Dacă atribuiţi o boală demonului, atunci când veţi vindeca
boala, veţi spune că aţi alungat demonul. Un lucru poate fi adevărat sau
fals după sensul ataşat cuvintelor. Cele mai mari adevăruri pot părea
absurde atunci când nu priveşti decât la formă, şi când se ia alegoria
drept realitate. Înţelegeţi bine acest lucru şi reţineţi-l: are o
aplicare generală”.
Convulsionarii
Spiritele au vreun rol în fenomenele ce se produc la indivizii cunoscuţi sub numele de convulsionarii?
„Da, una foarte mare, aşa cum magnetismul le este prima sursă; dar,
şarlatanismul a exploata adesea şi a exagerat aceste efecte, ceea ce
le-a făcut să cadă în ridicol”. De ce natură sunt în general Spiritele care conlucrează la acest fel de fenomene? „Puţin elevate; credeţi că Spiritele superioare se amuză de asemenea lucruri?”
Cum se poate dezvolta în mod subit la o întreagă populaţie starea anormală a convulsionarilor şi a celor în criză? „Efect
simpatic; dispoziţiile morale se transmit foarte uşor în anumite
cazuri; nu sunteţi atât de străini de efectele magnetice pentru a nu
înţelege aceasta, precum şi participarea pe care anumite Spirite trebuie
să o aibă prin simpatie faţă de cei care le provoacă”. Printre
facultăţile bizare ce se pot remarca la convulsionari, se recunosc fără
greutate cele din care somnambulismul şi magnetismul oferă numeroase
exemple: acestea sunt, printre altele, insensibilitatea fizică,
cunoaşterea gândului, transmiterea simpatică a durerii etc. Nu se poate
pune deci la îndoială că aceşti oameni nu sunt într-un fel de
somnambulism treaz, provocat de influenţa exercitată de unii asupra
altora. Ei sunt în acelaşi timp magnetizatori şi magnetizaţi.
Care este cauza insensibilităţii
fizice ce se remarcă fie la anumiţi convulsionari, fie la indivizii
supuşi celor mai atroce torturilor? „La unii este un efect în
exclusivitate magnetic ce acţionează asupra sistemului nervos în acelaşi
mod ca anumite substanţe. La alţii, exaltarea gândirii slăbeşte
sensibilitatea deoarece viaţa pare să se fi retras din corp pentru a se
duce în Spirit. Nu ştii că atunci când Spiritul este preocupat foarte
mult de un lucru, corpul nu simte, nu vede şi nu aude nimic?”
Exaltarea fanatică şi entuziasmul oferă
adesea, în suplicii, exemplul unui calm şi al unui sânge-rece, care nu
ar şti să domine o durere ascuţită, dacă nu s-ar admite că
sensibilitatea este neutralizată printr-un fel de efect anestezic. Se
ştie că în focul luptei nu se percepe adesea o rană gravă, în timp ce,
în circumstanţe obişnuite, o zgârietură te face să tresari.
De vreme ce aceste fenomene depind de o
cauză fizică şi de acţiunea anumitor Spirite, se poate pune întrebarea
cum au putut fi ele făcute să depindă de o autoritate ce le face să
înceteze în anumite cazuri. Raţionamentul este foarte simplu. Acţiunea
Spiritelor nu este aici decât secundară; ele nu fac decât să profite de o
dispoziţie naturală. Autoritatea nu a suprimat această dispoziţie, ci
cauza care o întreţine şi o exaltă; din activă, ea o făcut-o latentă, şi
a avut dreptate să acţioneze astfel, deoarece ar fi rezultat un abuz.
Se ştie de altfel, că această intervenţie este neputincioasă atunci când
acţiunea Spiritelor este directă şi spontană.
Afecţiunea Spiritelor pentru anumite persoane
Spiritele manifestă oare preferinţe pentru anumite persoane? „Spiritele bune simpatizează cu oamenii de bine sau susceptibili de a se îmbunătăţi;
Spiritele inferioare cu oamenii vicioşi sau care pot deveni; de aici ataşamentul lor, urmat de similitudinea senzaţiilor”.
Afecţiunea Spiritelor pentru anumite persoane este în exclusivitate morală? „Afecţiunea
adevărată nu are nimic carnal; dar când un Spirit se ataşează de o
persoană nu o face întotdeauna prin afecţiune, căci în ea poate fi
amestecată şi o amintire a pasiunilor umane”.
Se interesează Spiritele de necazurile sau de prosperitatea noastră? Cele ce ne vor binele se mâhnesc pentru relele suportate de noi în timpul vieţii? „Spiritele
bune fac atât bine pe cât e posibil şi sunt fericite de toate bucuriile
voastre. Se întristează de relele voastre, atunci când nu le suportaţi
cu resemnare, deoarece aceste rele sunt fără rezultat pentru voi; căci
voi sunteţi precum bolnavul care respinge băutura amară ce trebuie să-l
vindece”.
Pentru ce fel de rău se întristează Spiritele cel mai mult pentru noi – pentru răul fizic sau pentru cel moral? „Pentru
egoismul şi insensibilitatea inimii voastre: de aici derivă totul. Ele
îşi râd de toate aceste rele imaginare care dau naştere orgoliului şi
ambiţiei; se bucură de cele care au ca efect scurtarea perioadei voastre
de încercare”. Spiritele, ştiind că viaţa corporală nu este decât
tranzitorie şi că frământările ce o însoţesc nu sunt decât mijloacele de
a ajunge la o stare mai bună, se întristează mai mult pentru noi
datorită cauzelor, morale ce ne îndepărtează de aceasta decât datorită
relelor fizice care sunt trecătoare.
Spiritele au putină grijă de necazurile
ce nu afectează decât ideile noastre mondene, aşa cum noi înşine facem
cu supărările puerile din copilărie. Spiritul, văzând în mâhnirile
vieţii un mijloc de avansare pentru noi, le consideră ca pe nişte crize
momentane ce trebuie să salveze bolnavul. El compătimeşte suferinţele
noastre aşa cum noi compătimim pe cele ale unui prieten; dar văzând
lucrurile dintr-un punct de vedere mai just, le apreciază altfel decât
noi, şi în timp ce Spiritele bune ne descoperă curajul în interesul
viitorului nostru, altele ne incită la disperare pentru a ni-l
compromite.
Părinţii şi prietenii noştri
care au trecut în cealaltă viaţă au pentru noi mai multă simpatie decât
Spiritele ce ne sunt străine? „Fără îndoială, şi adesea ei vă protejează ca spirite, după cât le stă în puteri”. Sunt ei sensibili la dragostea ce le-o păstrăm? „Foarte sensibili; ei îi uită pe cei care îi dau uitării”.
Îngeri păzitori, Spirite protectoare, familiale sau simpatice
Există spirite care se ataşează de un individ în mod deosebit pentru a-l proteja? „Da, fratele spiritual; ceea ce voi numiţi Spiritul sau geniul bun”.
Ce trebuie să se înţeleagă prin înger păzitor? „Spiritul protector de un ordin elevat”. Care este misiunea Spiritului protector? „Aceea
a unui părinte fată de copiii săi: de a-şi conduce protejatul pe drumul
cel bun, de a-l ajuta prin sfaturile sale, de a-l consola în durerile
sale, de a-i susţine curajul în încercările vieţii”.
Este Spiritul protector ataşat de individ încă de la naşterea sa? „De la naştere până la moarte, şi adesea îl urmează după moarte in viaţa spiritistă, şi
chiar în mai multe existenţe corporale, căci aceste existenţe sunt doar etape foarte scurte în raport cu viaţa Spiritului”.
Misiunea Spiritului protector este voluntară sau obligatorie? „Spiritul
este obligat să vegheze asupra voastră deoarece a acceptat această
sarcină; însă lui îi aparţine alegerea fiinţelor care-i sunt simpatice.
Pentru unele spirite este o plăcere, pentru altele o sarcină sau o
datorie”. Ataşându-se de o persoană, Spiritul renunţă să protejeze alţi indivizi? „Nu, dar o face mai puţin exclusiv”. Este Spiritul protector total ataşat fiinţei încredinţate spre pază? „Se întâmplă adesea că anumite Spirite îşi părăsesc starea pentru a îndeplini diferite misiuni; însă atunci se face schimbul”. Spiritul protector îşi abandonează câteodată protejatul când acesta este refractar la sfaturile sale? „Se
îndepărtează atunci când vede că sfaturile sale sunt inutile şi când
voinţa protejatului de a se supune influenţei Spiritelor inferioare este
mai puternică. Dar nu îl abandonează în totalitate şi întotdeauna este
gata să-l asculte; omul este deci cel ce închide urechile. Spiritul
revine de îndată ce este chemat”. „Există o doctrină ce ar trebui să-i
convertească şi pe cei mai increduli prin farmecul şi blândeţea ei: cea a
îngerilor păzitori. Să gândeşti că ai întotdeauna aproape de tine
fiinţe care îţi sunt superioare, care sunt întotdeauna acolo pentru a te
sfătui, a te susţine, pentru a te ajuta să urci muntele aspru al
binelui, care sunt prieteni mai siguri şi mai devotaţi decât cele mai
strânse legături ce se pot stabili pe acest pământ, nu este aceasta o
idee foarte consolatoare? Aceste fiinţe sunt acolo din voinţa lui
Dumnezeu; el este cel ce le-a aşezat aproape de voi, ele sunt acolo din
dragoste faţă de el, şi ele îndeplinesc foarte aproape de voi o
frumoasă, dar grea misiune. Da, în orice loc v-aţi afla, el va fi cu
voi: închisorile, spitalele, locurile de desfrâu, singurătatea, nimic nu
vă separă de acest prieten pe care nu-l puteţi vedea, dar de la care
sufletul vostru simte cele mai plăcute impulsuri şi-i înţelege sfaturile
înţelepte”. „Cum de nu cunoaşteţi mai bine acest adevăr? Acest prieten
vă va ajuta în momentele de criză, vă va salva de spiritele rele! Dar în
marea zi, acest înger de bine vă va grăi: «Nu ţi-am spus acest lucru,
şi tu nu l-ai făcut? Nu ti-am arătat prăpastia, şi tu teai grăbit spre
ea? Nu te-am făcut să auzi în conştiinţa ta glasul adevărului, şi tu nu
ai urmat decât sfaturile minciunii?» Ah! întrebaţi-i pe îngerii voştri
păzitori; stabiliţi între ei şi voi această tandră intimitate ce
domneşte între cei mai buni prieteni. Nu vă gândiţi să le ascundeţi
nimic, căci ei sunt ochiul lui Dumnezeu, şi nu-i puteţi înşela.
Reflectaţi la viitor; căutaţi să avansaţi în această viaţă, şi
încercările vă vor fi mai scurte, existenţele voastre mai fericite.
Haideţi, oameni, curaj! Alungaţi departe de voi, o dată pentru
totdeauna, prejudecăţile şi intenţiile ascunse; intraţi pe noua cale ce
se deschide în faţa voastră! înaintaţi! înaintaţi! Aveţi călăuze,
urmaţi-le: ţelul nu vă poate scăpa, căci acest ţel este Dumnezeu
însuşi”. „Celor ce vor gândi că este imposibil unor Spirite cu adevărat
elevate să se supună unei sarcini atât de laborioase şi de fiecare
clipă, le vom spune că vom influenţa sufletele voastre chiar dacă ar fi
împrăştiate în milioane de locuri. Pentru noi spaţiul nu înseamnă
nimic, şi trăind cu totul într-o altă lume, Spiritele noastre păstrează
legătura cu al vostru. Ne bucurăm de calităţi la care voi nici nu
gândiţi, dar fiţi siguri că Dumnezeu nu ne-a impus o sarcină mai presus
de forţele noastre, şi că el nu v-a abandonat pe pământ fără prieteni şi
fără susţinători. Fiecare înger păzitor are protejatul său asupra
căruia veghează, aşa cum un tată veghează asupra copilului său, şi este
fericit când îl vede pe drumul cel bun; el se întristează atunci când
sfaturile sale nu sunt luate în seamă”. „Nu vă temeţi că ne obosiţi cu
întrebările voastre; din contră, fiţi întotdeauna în legătură cu noi;
veţi fi mai puternici şi mai fericiţi. În asta constă aceste comunicări
ale fiecărui om cu Spiritul său familiar care-i fac pe toţi oamenii
mediumi, mediumi ignoraţi astăzi, dar care se vor manifesta mai târziu
şi se vor revărsa ca un ocean fără margini pentru a respinge
incredulitatea şi ignoranţa. Oameni instruiţi, instruiţi-i şi pe alţii;
oameni de talent, ridicaţi-i pe fraţii voştri. Nici nu ştiţi ce operă
împliniţi astfel; este cea a lui Christos, cea pe care Dumnezeu v-a
impus-o. De ce Dumnezeu v-a dat inteligenţa şi cunoaşterea, dacă nu
pentru a le împărţi cu fraţii voştri, pentru a-i face să avanseze pe
calea binelui şi a fericirii eterne?”
Doctrina cu privire la îngerii păzitori
veghind asupra protejaţilor lor în ciuda distanţei ce separă lumile, nu
are în ea nimic surprinzător. Din contră, ea este măreaţă şi sublimă. Nu
vedem pe pământ un tată veghindu-şi copilul, la orice depărtare s-ar
afla, şi ajutându-l cu sfaturile sale prin corespondentă? Ce ar fi deci
de mirare că spiritele pot conduce pe cei luaţi sub protecţia lor,
dintr-o lume în alta, de vreme ce pentru ele distanţa care separă lumile
este mai mică decât cea care, pe pământ separă continentele? Nu au ele
în plus fluidul universal ce leagă toate lumile făcându-le solidare –
vehicul uriaş pentru transmiterea gândurilor, aşa cum aerul este pentru
noi vehiculul transmisiei sunetului?
Spiritul care îşi abandonează protejatul nemaifacându-i bine, îi poate face râu? „Spiritele
bune nu fac niciodată rău; le lasă să facă pe cele care le iau locul;
atunci voi acuzaţi soarta de nenorocirile care vă copleşesc, în timp ce
de fapt este doar vina voastră”.
Spiritul protector îşi poate lăsa protejatul la discreţia unui spirit ce i-ar putea dori răul? „Există
o unire a Spiritelor rele pentru a neutraliza acţiunea celor bune; dar
dacă protejatul doreşte, se va întoarce cu orice preţ la Spiritul său
bun. Spiritul bun găseşte poate bunăvoinţa de a ajuta în altă parte, va
profita de aceasta aşteptându-şi întoarcerea alături de protejatul său”.
Când Spiritul protector îşi lasă
protejatul să se rătăcească în viaţă, este o neputinţă din partea sa să
lupte împotriva altor Spirite răuvoitoare? „Nu datorită
neputinţei, ci pentru că nu vrea; protejatul său iese din încercări mai
întărit şi mai instruit; Spiritul îl asistă cu sfaturile sale prin
gândurile bune sugerate, dar care, din păcate, nu sunt întotdeauna
ascultate. Ceea ce dă putere Spiritelor rele sunt numai orgoliul,
slăbiciunea şi nepăsarea omului; puterea lor asupra voastră vine din
aceea că voi nu le opuneţi rezistenţă”.
Este Spiritul protector în
permanenţă alături de protejatul său? Nu există vreo circumstanţă când,
fără a-l abandona, îl pierde din vedere? „Există circumstanţe când prezenţa Spiritului protector lângă protejatul său nu este necesară”.
Vine un moment când spiritul nu mai are nevoie de un înger păzitor? „Da,
când a ajuns în starea de a se putea conduce singur, aşa cum soseşte un
moment când şcolarul nu mai are nevoie de dascăl; dar nu se întâmplă pe
pământul vostru”.
De ce acţiunea Spiritelor asupra
existenţei noastre este ocultă, şi de ce, atunci când ne protejează, nu
o fac într-un mod vizibil? „Dacă aţi conta pe sprijinul lor,
nu aţi mai acţiona prin voi înşivă, şi Spiritul vostru nu ar progresa.
Pentru ca spiritul vostru să poată avansa, el are nevoie de experienţă
şi
trebuie adesea să o obţină pe speze proprii. El trebuie să acţioneze
prin propriile puteri altfel ar fi ca un copil ce nu este lăsat să
meargă singur. Acţiunea Spiritelor care vă vor binele este întotdeauna
reglată în aşa fel încât să vă lase liberul arbitru, căci, dacă nu aţi
avea responsabilitate, nu aţi avansa pe drumul care trebuie să vă
conducă la Dumnezeu. Omul, nevăzându-şi sprijinul, se bazează pe
propriile forţe; ghidul său, totuşi, veghează asupra lui şi, din când în
când, îl atenţionează asupra pericolului”.
Spiritul protector care reuşeşte să-şi îndrume protejatul pe calea cea bună resimte un bine oarecare pentru sine însuşi? „Este
un merit de care se ţine cont, fie pentru propriul progres, fie pentru
fericirea sa. El e fericit când îşi vede grijile încununate de succes,
triumfă aşa cum un învăţător triumfă la succesele elevului său”. Dacă nu reuşeşte, este el responsabil? „Nu, din moment ce a făcut tot ceea ce depindea de el”.
Spiritul protector care îşi vede
protejatul urmând o cale greşită în ciuda tuturor sfaturile sale,
încearcă din acest motiv o grijă? Nu constituie aceasta o cauză de
tulburare pentru fericirea sa? „El se mâhneşte pentru erorile
sale şi le regretă; dar această durere nu are neliniştile paternităţii
pământene, deoarece el ştie că există remediu pentru rău, şi că ceea ce
nu se face astăzi se va face mâine”.
Putem şti întotdeauna numele Spiritului nostru protector sau îngerului păzitor? „Cum vreţi să ştiţi nume ce nu există pentru voi? Credeţi cumva că printre Spirite nu există decât cele pe care le cunoaşteţi?” Cum să-l invocăm dacă nu-l cunoaştem? „Daţi-i
orice nume doriţi, numele unui Spirit superior pentru care aveţi
simpatie sau veneraţie. Spiritul vostru protector va veni la acest apel,
căci toate spiritele bune sunt fraţi şi se ajută între ele”.
Spiritele protectoare care primesc nume cunoscute sunt întotdeauna în mod efectiv persoanele care purtau acele nume? „Nu,
dar sunt Spirite ce le sunt simpatice şi care vin adesea prin porunca
lor. Voi sunteţi cei care aveţi nevoie de nume; de aceea, ele îşi iau un
nume care vă inspiră încredere. Când nu puteţi îndeplini personal o
sarcină, oare nu trimiteţi pe altcineva care acţionează în numele
vostru?
Atunci când vom trece în viaţa spirituală, vom recunoaşte Spiritul nostru protector? „Da, căci adesea îl cunoaşteţi înainte de a fi încarnat”. Toate Spiritele protectoare aparţin clasei Spiritelor superioare? Sunt printre ele şi Spirite aparţinând clasei de mijloc? Un tată, de exemplu, poate deveni Spirit protector pentru copilul său? „Poate,
dar protecţia presupune un anumit nivel de elevaţie, şi o putere sau o
virtute dată mai mult de Dumnezeu. Tatăl care-şi protejează copilul
poate fi el însuşi asistat de un Spirit mai elevat”.
Spiritul care a părăsit pământul
în bune condiţii îi poate proteja întotdeauna pe cei pe care-i iubeşte
şi care i-au supravieţuit? „Puterea lor este mai mult sau mai
puţin restrânsă; poziţia în care se află nu le lasă întotdeauna întreaga
libertate de a acţiona”. Oamenii aflaţi în stare de sălbăticie
sau de inferioritate morală, au de asemenea Spiritele lor protectoare;
şi în acest caz, aceste Spirite aparţin unui ordin tot atât de ridicat
ca şi cel al Spiritelor oamenilor foarte avansaţi? „Fiecare om
are un Spirit ce veghează asupra lui, dar misiunile sunt relative în
raport cu obiectul lor. Nu daţi unui copil care învaţă să citească, un
profesor de filozofie. Progresul Spiritului familiar urmează celui al
spiritului protejat. Având voi înşivă un Spirit superior ce veghează
asupra voastră, puteţi la rândul vostru să deveniţi protectorul unui
Spirit care vă este inferior, şi progresele pe care îl veţi ajuta să le
facă vor contribui
la avansarea voastră. Dumnezeu nu cere Spiritului mai mult decât comportă natura sa şi gradul la care a ajuns”.
Atunci când tatăl care veghează asupra copilului său trebuie să se reîncarneze, mai veghează asupra lui? „Este
mai greu, dar el roagă, într-un moment de libertate, ca un Spirit
simpatic să-l ajute în această misiune. De altfel, Spiritele nu acceptă
decât misiuni pe care le pot îndeplini până la capăt. Spiritul încarnat,
mai ales în lumile unde existenţa este materială, este foarte subjugat
corpului său pentru a putea fi în întregime dăruit, adică pentru a ajuta
în persoană. De aceea Spiritele care nu sunt îndeajuns de elevate sunt
la rândul lor ajutate de Spirite ce le sunt superioare, în aşa fel încât
dacă unul lipseşte dintr-o cauză oarecare, este suplinit de către un
altul”.
Alături de Spiritul protector,
nu este ataşat fiecărui individ şi un Spirit rău, pentru a-l împinge la
rele şi a-i furniza ocazia de a lupta între bine şi rău ? „Ataşat
nu este cuvântul potrivit. Este foarte adevărat că Spiritele rele caută
să deturneze de la calea cea bună ori de câte ori găsesc ocazia; dar
când unul dintre ele se ataşează de un individ, o face din proprie
iniţiativă, deoarece speră că va fi ascultat. Atunci are loc o luptă
între Spiritul bun şi cel rău, şi învingătorului omul îi cedează
întreaga putere asupra sa”.
Putem avea mai multe Spirite protectoare? „Fiecare
om are întotdeauna Spirite simpatice mai mult sau mai puţin elevate
care îl îndrăgesc şi se interesează de el, aşa cum are şi dintre cele
care îl îndeamnă la rău”. Spiritele simpatice acţionează în virtutea unei misiuni? „Câteodată
ele pot avea o misiune temporară, dar cel mai adesea nu sunt solicitate
decât prin similitudinea gândurilor şi sentimentelor atât în bine cât
şi în rău”. Pare a rezulta de aici că Spiritele simpatice pot fi bune
sau rele. „Da, omul găseşte întotdeauna Spirite care simpatizează cu el,
oricare ar fi caracterul său”.
Spiritele familiare sunt aceleaşi cu spiritele simpatice sau Spiritele protectoare? „Există
multe nuanţe în protecţie şi în simpatie: daţi-le orice nume doriţi.
Spiritul familiar este mai degrabă prietenul casei”. Din explicaţiile
date mai sus şi din observaţiile făcute asupra naturii Spiritului ce se
ataşează omului,
se pot deduce cele ce urmează: Spiritul protector, îngerul păzitor sau
geniul bun, este cel care are misiunea de a-l urma pe om în viaţă şi a-l
ajuta să progreseze.
Natura lui este întotdeauna superioară
celei a protejatului său. Spiritele familiale se ataşează anumitor
persoane prin legături mai mult sau mai puţin durabile
pentru a le fi utile în limita puterii lor adesea destul de mărginite.
Ele sunt bune, dar câteodată puţin avansate şi chiar puţin superficiale;
se ocupă cu bucurie de detaliile vieţii intime şi nu acţionează decât
la ordinul sau cu permisiunea Spiritelor protectoare. Spiritele
simpatice sunt cele ce atrag spre noi afecţiuni obişnuite şi spre o
anumită similitudine a gusturilor şi sentimentelor în bine ca şi în rău.
Durata relaţiilor lor este aproape întotdeauna subordonată
circumstanţelor.
Geniul rău este un Spirit imperfect sau
pervers care se ataşează de om în vederea deturnării lui de la bine; dar
el acţionează din proprie iniţiativă şi nu în virtutea unei misiuni.
Tenacitatea sa se datorează accesului mai mult sau mai puţin uşor pe
care-l găseşte. Omul este întotdeauna liber să-i asculte glasul sau să-l
respingă.
Ce trebuie să gândim despre
acele persoane care par să se ataşeze de anumiţi indivizi pentru a-i
împinge în mod inevitabil la pierzanie, sau pentru a-i conduce pe calea cea bună? „Anumite
persoane exercită, într-adevăr, asupra altora un fel de fascinaţie
irezistibilă. Când se exercită pentru rău, atunci Spiritele rele sunt
cele care slujesc altor Spirite rele pentru a le subjuga mai bine,
Dumnezeu putând să le-o permită pentru a vă încerca”.
Geniul nostru bun sau geniul nostru rău ar putea să se încarneze pentru a ne însoţi în viaţă într-un mod mai direct? „Aceasta are loc câteodată, dar adesea ele însărcinează cu această misiune alte Spirite încarnate care le sunt simpatice”.
Există Spirite ce se ataşează întru totul unei familii pentru a o proteja? „Anumite
Spirite se ataşează de membrii unei familii care trăiesc împreună şi
sunt uniţi prin legături de dragoste; dar să nu credeţi în Spiritele
protectoare ale orgoliului de neam”.
Spiritele fiind atrase către
indivizi prin simpatiile lor, sunt în mod egal atrase către reuniunile
de indivizi pe motive deosebite? „Spiritele merg de preferinţă
acolo unde se află cei asemănători lor; acolo, ele se simt mai mulţumite
şi mai sigure că sunt ascultate. Omul atrage spre sine Spiritele în
raport cu tendinţele sale, fie că el trăieşte singur fie că formează o
colectivitate: o societate, un oraş sau un popor. Există deci societăţi,
oraşe şi popoare care sunt ajutate de Spirite mai mult sau mai puţin
elevate în funcţie de caracterul şi pasiunile ce le domină. Spiritele
imperfecte se îndepărtează de cei care le resping; rezultă de aici că
perfecţionarea morală a tuturor colectivităţilor, ca şi cea a
indivizilor, tinde să dea la o parte Spiritele rele şi să atragă pe cele
bune care exercită şi întreţin sentimentul binelui în mulţimi, aşa cum
celelalte pot insufla relele pasiunii”.
Aglomerările de indivizi, cum sunt societăţile, oraşele, naţiunile au Spiritele lor protectoare speciale? „Da, căci aceste adunări sunt individualităţi colective ce merg spre un ţel comun şi au nevoie de o conducere superioară”. Spiritele protectoare ale maselor sunt de o natură mai elevată decât cele care se ataşează de indivizi? „Totul este relativ în nivelul de avansare atât al maselor cât şi al indivizilor”. Pot anumite Spirite să ajute la dezvoltarea artelor protejându-i pe cei ce se ocupă de ele? „Există Spirite protectoare speciale care îi ajută pe cei ce le invocă, dacă îi cred
demni. Dar ce vreţi să facă ele cu cei care cred că sunt ceea ce nu
sunt? Ele nu pot face ca orbii să vadă şi surzii să audă”. Anticii îşi
făcuseră divinităţi speciale; Muzele nu erau altceva decât
personificarea alegorică a Spiritelor protectoare ale ştiinţelor şi
artelor, aşa cum desemnau sub numele de lari şi penaţi Spiritele
protectoare ale familiei. La moderni, artele, diferitele industrii,
oraşele, locurile au de asemenea patronii lor protectori, care nu sunt
alţii decât Spiritele de ordin superior, dar sub alte nume. Fiecare om
având Spiritele sale simpatice, rezultă de aici că, în toate
colectivităţile, marea majoritate a Spiritelor simpatice este în raport
cu marea majoritate a indivizilor; că Spiritele sunt atrase prin
identitatea gusturilor şi gândurilor; într-un cuvânt, că aceste adunări
şi persoanele sunt mai mult sau mai puţin înconjurate, ajutate,
influenţate după natura gândurilor mulţimii. La popoare, cauzele
atracţiei Spiritelor sunt moravurile, obiceiurile, caracterul dominant,
legile mai ales, deoarece caracterul naţiei se reflectă în anumite legi.
Oamenii care fac să domnească dreptatea între ei resping influenţa
Spiritelor rele. Oriunde legile consacră lucruri nedrepte, contrare
umanităţii, Spiritele bune sunt în minoritate, şi mulţimea spiritelor
rele venite în număr mare menţin naţiunea în ideile sale şi paralizează
puţinele influenţe bune pierdute în mulţime ca un spic izolat în
mijlocul buruienilor. Studiind moravurile popoarelor sau ale oricărei
mulţimi de oameni, este uşor să-ţi faci o idee despre populaţia ocultă
ce se amestecă în gândurile şi acţiunile lor.
Presentimentele
Este presentimentul întotdeauna un avertisment al spiritului protector?
„Presentimentul este sfatul intim şi ocult al unui Spirit care vă vrea
binele. Este de asemenea intuiţia lucrului ce trebuie împlinit; este
vocea instinctului. Spiritul, înainte de a se încarna, are cunoştinţă
despre principalele etape ale existenţei sale, adică despre probele la
care se angajează. Când acestea au un caracter izbitor, Spiritul le
păstrează un fel de impresie în forul său interior, şi această impresie,
care e vocea instinctului, se trezeşte atunci când se apropie momentul,
devine presentiment”.
Presentimentele şi vocea instinctului au întotdeauna ceva nedesluşit, dat nouă de incertitudine? „Când
eşti în cumpănă, invocă Spiritul tău cel bun, sau roagă-te Domnului
nostru. Dumnezeu îţi va trimite pe unul din mesagerii săi, pe unul
dintre noi”.
Avertismentele pe care ni le dau
Spiritelor noastre protectoare au ca ţel unic conduita morală, sau
conduita noastră ţine de lucrurile vieţii private? „Întru
totul; ele încearcă să vă facă să trăiţi cât mai bine posibil; dar
adesea voi închideţi ochii la avertismentele date, şi sunteţi nefericiţi
datorită vinei voastre”. Spiritele protectoare ne ajută cu sfaturile
lor prin vocea conştiinţei pe care o fac să vorbească în noi; dar cum
noi nu-i dăm importanţa necesară, ele o fac mai direct servindu-se de
persoanele care ne înconjoară. Dacă fiecare examinează circumstanţele
fericite sau nefericite ale vieţii sale, va vedea că în mai multe ocazii
a primit sfaturi de care nu a profitat întotdeauna şi care l-ar fi
scutit de multe neplăceri dacă le-ar fi dat ascultare.
Influenţa Spiritelor asupra evenimentelor
Este adevărat că Spiritele exercită o influenţă asupra evenimentelor vieţii? „Desigur, de vreme ce ele vă sfătuiesc”. Această
influenţă se exercită şi altfel decât prin gândurile pe care le
sugerează, adică au ele o acţiune directă asupra săvârşirii lucrurilor! „Da, dar ele nu acţionează niciodată în afara legilor naturale”.
Noi ne închipuim pe nedrept că acţiunea
spiritelor trebuie să se manifeste prin fenomene extraordinare; am dori
că ele să ne vină în ajutor prin miracole, şi ni le reprezentăm
întotdeauna înarmate cu o baghetă magică. Dar nu este de loc aşa; de
aceea intervenţia lor ne pare ocultă, şi ceea ce se realizează cu
concursul lor ne pare foarte natural. Astfel, de exemplu, vor provoca
reunirea a două persoane par că se întâlnesc din întâmplare; vor inspira
cuiva gândul să meargă în cutare loc, vor atrage atenţia asupra cutărui
lucru, dacă aceasta trebuie să aducă rezultatul pe care vor să-l
obţină; în aşa fel încât omul, crezând că-şi urmează doar propria
inspiraţie, îşi păstrează întotdeauna liberul său arbitru.
Spiritele, având putere asupra materiei, pot provoca anumite efecte pentru a face să se înfăptuiască un eveniment? De
exemplu, un om trebuie să piară: el urcă o scară, scara se rupe şi omul
moare; Spiritele sunt cele care au făcut să se rupă scara pentru a se
împlini soarta acelui om? „Este foarte adevărat că Spiritele au
o acţiune asupra materiei, dar numai pentru îndeplinirea legilor
naturii şi nicidecum pentru a se abate de la ele făcând să se ivească
tocmai la timp un eveniment neaşteptat şi contrar acestor legi.
În exemplul citat scara s-a rupt
deoarece era mâncată de carii sau nu era suficient de rezistentă pentru a
suporta greutatea omului; dacă soarta acelui om era de a pieri în acest
mod, ele îi vor inspira gândul de a urca pe scara ce va trebui să se
rupă sub greutatea sa, şi moartea sa va avea loc prin efect natural, şi
fără să fie nevoie de a se face un miracol”.
Să luăm un alt exemplu în care starea
naturală a materiei este manifestă. Un om trebuie să piară prin trăsnet;
el se refugiază sub un copac, trăsnetul se produce şi
omul moare. Au putut Spiritele să provoace fulgerul şi să-l dirijeze
spre el ? „Şi acum este acelaşi lucru. Trăsnetul a căzut pe acel copac
şi în acel moment deoarece legile naturii au făcut să fie astfel. El nu a
fost dirijat spre acel copac pentru că omul se afla dedesubt, însă
omului i-a fost inspirat gândul de a se refugia sub copacul ce urma să
fie trăsnit; căci arborele nu ar fi fost mai puţin trăsnit dacă omul se
afla sau nu dedesubt”.
Un om rău intenţionat lansează
asupra cuiva un proiectil care-l atinge uşor, dar nu-l nimereşte în
plin. E posibil ca un Spirit binevoitor să-l fi deturnat? „Dacă
individul nu e atent, Spiritul binevoitor îi va inspira gândul de a-şi
schimba poziţie, sau îi va putea orbi duşmanul făcându-l să ţintească
greşit; căci proiectilul odată lansat urmează traiectoria pe care
trebuie să o parcurgă”.
Ce trebuie să gândim despre mingile fermecate de care este vorba în anumite legende, şi care ating în mod inevitabil o ţintă? „Pură imaginaţie; omului îi plac minunile, el nu se mulţumeşte doar cu minunile naturii”. Spiritele care dirijează evenimentele vieţii pot fi contracarate de Spirite care ar dori contrariul? „Doar dacă Dumnezeu doreşte astfel; dacă există o întârziere sau un obstacol, aceasta este prin voinţa sa”.
Spiritele uşuratice şi
batjocoritoare pot suscita acele mici încurcături care pun piedici
proiectelor noastre şi ne derutează previziunile? Altfel spus, sunt ele
autoarele a ceea ce se cheamă în mod obişnuit micile mizerii ale vieţii
omeneşti? „Ele găsesc plăcerea în necazurile ce reprezintă
pentru voi încercări, pentru a vă încerca răbdarea; dar se plictisesc
când văd că nu reuşesc. Totuşi, nu ar fi nici drept şi nici exact să le
învinuiţi de toate greşelile voastre, de care sunteţi răspunzători voi
înşivă prin purtarea voastră copilărească; căci dacă vesela ta se
sparge, faptul se datorează mai degrabă stângăciei tale decât
Spiritelor”. Spiritele care provoacă necazuri acţionează ca
urmare a unei animozităţi personale, sau îl atacă pe primul venit, fără
un motiv determinat, numai datorită răutăţii lor? „Şi una şi
alta; câteodată, ele sunt duşmanii pe care vi i-ati făcut în timpul
acestei vieţi sau într-o alta, şi care vă urmează; altă dată, nu există
motive”.
Reaua-voinţă a fiinţelor care ne-au făcut rău pe pământ se stinge odată cu viaţa lor corporală? „Adesea,
ele îşi recunosc nedreptatea şi răul pe care l-au făcut; dar tot
adesea, ele vă urmează cu animozitatea lor, dacă Dumnezeu le permite,
pentru a continua să vă pună la încercare”. Se poate da pentru aceasta un termen şi prin ce mijloc? „Da,
ne putem ruga pentru ele, şi răsplătindu-le răul cu binele, sfârşesc
prin a-şi înţelege nedreptăţile lor; de altminteri, dacă le tratezi cu
indiferentă uneltirile, ele încetează văzând că nu câştigă nimic.”
Experienţa dovedeşte că anumite Spirite îşi continuă răzbunarea dintr-o
existenţă în alta, ispăşinduse astfel mai devreme sau mai târziu
nedreptăţile ce s-au putut face fată de cineva.
Spiritele au puterea de a abate relele de la anumite persoane, şi de a atrage asupra lor prosperitatea? „Nu
în întregime, căci există suferinţe date prin hotărârile Providenţei;
dar Spiritele pot să domolească durerile voastre dându-vă răbdarea şi
resemnarea”. „Aflaţi că adesea depinde de voi să abateţi aceste rele,
sau cel puţin să le atenuaţi. Dumnezeu v-a dat inteligenţa pentru a vă
servi de ea, şi mai ales prin aceasta Spiritele vă vin în ajutor
sugerându-vă gânduri favorabile; dar ele nu ajută decât pe cei care ştiu
să se ajute ei înşişi, acesta este sensul cuvintelor. Căutaţi şi veţi
găsi, bateţi şi vi se va deschide”. „Aflaţi de asemenea că ceea ce vă
pare a fi rău nu este întotdeauna rău; adesea, un bine ce trebuie să se
producă va fi mai mare decât răul, şi este lucrul pe care voi nu-l
înţelegeţi, deoarece vă gândiţi numai la momentul prezent sau la persoana voastră”.
Spiritele te pot face să obţii favorurile sorţii, dacă le soliciţi în acest scop? „Câteodată, ca probă; dar adesea ele refuză, aşa cum refuzi un copil care face o cerere nesocotită”. Cele ce acordă aceste favoruri sunt Spiritele bune sau cele rele? „Şi
unele şi altele; depinde de intenţie; dar mai des sunt Spiritele care
vor să vă antreneze la rău, găsind în aceasta un mijloc facil pentru
plăcerile date de soartă”.
Atunci când obstacolele par să se opună în mod inexplicabil planurilor noastre, este datorită influenţei unui Spirit oarecare? „Câteodată
datorită Spiritelor, altă dată, şi cel mai adesea, datorită vouă înşivă
care nu vă pricepeţi. Poziţia şi caracterul influenţează mult. Dacă vă
încăpăţânaţi pe un drum
care nu este al vostru, Spiritele nu au nici un amestec; voi sunteţi propriul vostru geniu rău”.
Când avem puţină fericire, trebuie să-i mulţumim Spiritului nostru protector? „Mulţumiţi
mai ales lui Dumnezeu, fără a cărui permisiune nu se face nimic, apoi
Spiritelor bune care au fost mijlocitorii săi”. Unde s-ar ajunge dacă neglijăm să-i mulţumim? „Acolo unde ajung ingraţii”. Totuşi, există oameni care nu se roagă, nici nu mulţumesc, şi cărora totul le-a reuşit? „Da,
dar trebuie să vedem sfârşitul; vor plăti foarte scump această fericire
trecătoare pe care nu o merită, căci mult vor fi primit, mult vor avea
de restituit”.
Acţiunea spiritelor asupra fenomenelor naturii
Marile fenomene ale naturii,
cele considerate ca o perturbaţie a elementelor, sunt datorate cauzelor
întâmplătoare, sau toate au un scop providenţial? „Totul are o raţiune de a fi şi nimic nu se întâmplă fără permisiunea lui Dumnezeu”. Aceste fenomene îl au întotdeauna pe om ca obiect? „Câteodată,
ele au o raţiune de a fi imediată pentru om, dar adesea nu au alt
obiect decât restabilirea echilibrului şi armoniei forţelor fizice ale
naturii”. Noi înţelegem foarte bine că voinţa lui Dumnezeu este cauza
primă în acestea ca şi în toate lucrurile, dar cum ştim că Spiritele au o
acţiune asupra materiei, şi că ele sunt mesagerii voinţei lui Dumnezeu,
întrebăm dacă unele dintre ele nu ar putea exercita vreo influenţă
asupra elementelor pentru a le agita, calma sau dirija.
„Dar este evident; nici nu putea fi altfel; Dumnezeu nu se angajează
într-o acţiune directă asupra materiei; el are mijlocitorii săi devotaţi
pe toate nivelurile scării lumilor”.
Mitologia anticilor este în
întregime fundamentată pe ideile spiritiste, cu diferenţa că ei priveau
Spiritele ca pe nişte divinităţi. Or, ei ne reprezintă aceşti zei sau aceste
Spirite cu atribuţii speciale; astfel unii erau responsabili cu
vânturile, alţii cu trăsnetele, alţii prezidează vegetaţia etc.; este
credinţa aceasta este lipsită de fundament? „Ea este atât de puţin lipsită de fundament încât nu este cu mult deasupra adevărului”.
Conform aceleiaşi raţiuni, ar putea să existe Spirite locuind în interiorul pământului şi conducând fenomenele geologice? „Cu
siguranţă, aceste Spirite nu locuiesc pe pământ, dar ele prezidează şi
dirijează potrivit atribuţiilor pe care le au. Într-o bună zi veţi avea
explicaţia tuturor acestor fenomene şi le veţi înţelege mai bine”.
Spiritele care prezidează
fenomenele naturii formează o categorie specială în lumea spiritistă
Sunt fiinţe aparte sau Spirite care au fost în-carnate ca şi noi? „Care vor fi sau care au fost”. Aceste Spirite aparţin ordinelor superioare sau inferioare ale ierarhiei spiritiste? „După
cum rolul lor este mai mult sau mai puţin material sau inteligent;
unele comandă, altele execută; cele care execută lucruri materiale sunt
întotdeauna de ordin inferior, atât la Spirite cât şi la oameni”.
În producerea anumitor fenomene,
furtunile de exemplu, există doar un singur Spirit care acţionează, sau
se reunesc mai multe pentru a acţiona împreună? „Acţionează în mulţimi nenumărate”.
Spiritele care exercită o
acţiune asupra fenomenelor naturii acţionează în cunoştinţă de cauză, în
virtutea liberului lor arbitru, sau printr-un impuls instinctiv sau
negăndit? „Unele da, altele nu. Iau o comparaţie: închipuie-ţi
acest număr nesfârşit de entităţi care, puţin câte puţin, fac să iasă
din mare insule şi arhipelaguri; crezi că nu există în aceasta un scop
providenţial, şi că această transformare a suprafeţei globului nu ar fi
necesară armoniei generale? Acestea nu sunt totuşi decât entităţi de
ultim grad care înfăptuiesc aceste lucruri satisfăcându-şi nevoile şi
fără a bănui că sunt instrumentele lui Dumnezeu. Ei bine, la fel,
Spiritele cele mai înapoiate sunt utile întregului; în timp ce ele se
încearcă în viaţă, şi înainte de a avea deplina conştiinţă a actelor lor
şi liberul lor arbitru, ele acţionează asupra anumitor fenomene pentru
care în necunoaşterea lor sunt agenţi. Ele mai întâi execută; ceva mai
târziu, când inteligenţa le va fi mai dezvoltată, vor comanda şi dirija
lucrurile lumii materiale; şi mai târziu ele vor putea dirija lucrurile
lumii morale. În felul acesta totul se aşază, se înlănţuie în natură, de
la atomul primar şi până la arhanghel, care, el însuşi, a început de la
atom; este o admirabilă lege a armoniei pe care spiritul vostru limitat
încă nu o poate înţelege în întregime!”
Spiritele în timpul luptelor
Într-o bătălie există Spirite care asistă şi susţin fiecare parte? „Da,
şi stimulează curajul lor”. Tot aşa, odinioară, anticii ne înfăţişau pe
zei luând partea cutărui sau cutărui popor. Aceşti zei nu erau altceva
decât Spirite reprezentate sub formă de figuri alegorice.
Într-un război, dreptatea este întotdeauna de o parte; cum pot spiritele să ia partea celui ce nu are dreptate? „Ştiţi
bine că există Spirite care nu caută decât discordia şi distrugerea;
pentru ele războiul este război, dreptatea cauzei le interesează prea
puţin”.
Anumite Spirite îl pot influenţa pe un general în conceperea planurilor campaniei? „Fără nici o îndoială, Spiritele pot influenţa acest lucru precum şi toate proiectele”.
Spiritele rele ar putea să-i sugereze nişte combinaţii nefericite pentru al face să piardă? „Da, dar nu are el liberul arbitru?
Dacă judecata lui nu-i permite să distingă o idee justă de una falsă,
va suporta consecinţele, şi va face mai bine să asculte decât să
comande”.
Este posibil ca generalul să
poată fi condus câteodată de un fel de al doilea văz, un văz intuitiv
care îi arată cu anticipaţie rezultatul combinaţiilor sale? „Adesea
se întâmplă astfel la omul de geniu; este ceea ce se numeşte
inspiraţie, şi-l face să acţioneze cu un fel de certitudine; această
inspiraţie îi vine de la Spirite care-l conduc şi-l fac să profite de
facultăţile cu care este înzestrat”.
În tumultul luptei, ce devin Spiritele care sucombă? Continuă oare să se mai intereseze de situaţia bătăliei după ce au murit?
„Unele se interesează, altele se îndepărtează”. În lupte, se întâmplă
ceea ce are loc în toate cazurile de moarte violentă: în primul moment
Spiritul este surprins şi cam zăpăcit, şi nu crede că este mort; i se
pare că încă mai ia parte la acţiune; numai că realitatea i se
înfăţişează puţin câte puţin.
Spiritele care, în viaţă fiind, se luptau unele cu altele, se mai recunosc ca inamici după ce au murit? Mai sunt înverşunate unele împotriva altora? „Spiritele,
în acele momente, sunt tulburate; în primul moment, ele pot să-i poarte
pică inamicului şi chiar să-l urmărească. Dar când se liniştesc, îşi
dau seama că animozitatea lor nu mai are obiect. Totuşi, ele mai
păstrează unele urme în funcţie de caracterul lor”. Mai percep zăngănitul armelor? „Da, perfect”.
Spiritul care, ca spectator,
asistă cu sânge rece la o luptă, este martor la separarea sufletului de
corp, şi cum i se prezintă lui acest fenomen? „Există puţine
morţi întru totul instantanee. De obicei Spiritul al cărui corp tocmai a
fost lovit mortal nu are conştiinţa momentului; când începe să se
regăsească, atunci poate distinge Spiritul care se mişcă alături de
cadavru. Acest lucru pare atât de natural încât vederea corpului mort
nu-i produce nici un efect dezagreabil; întreaga viaţă fiind mutată în
Spirit, el singur îi atrage atenţia; cu el conversează, sau lui în
comandă”.
Pactele cu spiritele
Există ceva adevăr în pactele cu spiritele rele? „Nu,
nu există pacte, ci o natură rea simpatizând cu Spiritele rele. De
exemplu: tu vrei să-i faci necazuri vecinului şi nu ştii cum să
procedezi; atunci chemi la tine Spirite inferioare care, ca şi tine, nu
doresc decât răul, şi care pentru a te ajuta vor ca tu să le serveşti
intenţiile. Dar asta nu înseamnă că vecinul tău nu se poate debarasa de
ele printr-o vrajă potrivnică sau prin voinţa sa. Cel ce vrea să comită o
acţiune nefastă cheamă pentru aceasta Spiritele rele în ajutorul său;
atunci este obligat să le servească aşa cum ele o fac pentru el, căci şi
ele au nevoie de ajutorul lui pentru răul ce vor să-l săvârşească.
Numai în aceasta constă pactul”.
Dependenţa în care se găseşte câteodată
omul cu privire la spiritele inferioare provine din abandonul său în
faţa gândurilor rele ce-i sunt sugerate, şi nu în convenţii oarecare.
Pactul, în sensul obişnuit atribuit acestui cuvânt, este o alegorie care
descrie o natură rea simpatizând cu Spiritele răufăcătoare.
Care este sensul legendelor
fantastice după care unii indivizi şi-ar fi vândut sufletul lui Satan
pentru a obţine anumite favoruri? „Toate fabulele conţin o
învăţătură şi un sens moral; greşeala voastră este de a le lua ad
litteram. Este o alegorie ce poate explica astfel: cel care cheamă în
ajutorul său
Spiritele pentru a obţine favorurile sorţii sau orice altă favoare
murmură împotriva Providenţei; el renunţă la misiunea primită şi la
probele pe care trebuie să le treacă aici jos, şi va suporta
consecinţele în viaţa ce va veni. Nu înseamnă că sufletul său este
închinat pe vecie nenorocirii; dar de vreme ce în loc să se detaşeze de
materie, se înfundă în ea din ce în ce mai mult, ceea ce va fi avut ca
bucurie pe pământ, n-o va avea în lumea Spiritelor, până când nu va fi
ispăşit prin noi încercări, poate mai mari şi mai grele. Prin dragostea
sa pentru plăcerile materiale, el cade în stăpânirea Spiritelor impure;
există între ele şi el un pact tacit care-l va duce la pierzanie, dar
pe care omul îl poate rupe întotdeauna uşor cu ajutorul Spiritelor bune,
dacă are voinţa fermă să o facă”.
Putere ocultă. Talismane. Vrăjitori.
Un om rău poate, cu ajutorul unui Spirit rău ce îi este devotat, să pricinuiască necazuri aproapelui său? „Nu, Dumnezeu nu i-o va permite”.
Ce gândiţi despre credinţa în puterea ce ar avea-o anumite persoane de a face farmece? „Anumite
persoane au o putere magnetică foarte mare căreia îi pot da o rea
întrebuinţare dacă propriul lor Spirit este rău; şi în acest caz ele pot
fi secondate de alte spirite rele. Însă voi nu trebuie să credeţi în
această pretinsă putere magică ce nu există decât în imaginaţia
oamenilor superstiţioşi, care ignoră adevăratele legi ale naturii.
Faptele care sau citat sunt fapte naturale rău observate şi mai ales rău
înţelese”.
Care poate fi efectul formelor şi practicilor cu ajutorul cărora anumite persoane pretind că dispun de voinţa Spiritelor? „Acest
efect este de a le face ridicole, dacă sunt de bună credinţă; în caz
contrar, sunt escroci ce merită o pedeapsă. Toate formele sunt o
jonglerie, nu există nici un cuvânt sacramental, nici un semn
cabalistic, nici un talisman, căci acestea nu sunt atrase decât de
gândire şi nicidecum de lucrurile materiale”.
Anumite Spirite nu au dictat ele însele, câteodată, formulele cabalistice? „Da, aveţi Spirite care vă indică semne, cuvinte bizare sau care vă recomandă
anumite acţiuni cu ajutorul cărora faceţi ceea ce voi numiţi farmece;
dar fiţi foarte siguri că acestea sunt Spirite ce-şi bat joc de voi şi
abuzează de credulitatea voastră”.
Cel care, pe drept sau pe
nedrept, are încredere în ceea ce el numeşte virtutea unui talisman, nu
poate, chiar prin această încredere, să atragă un Spirit? Căci atunci
gândul este cel ce acţionează: talismanul nu este decât un semn care
ajută la dirijarea gândului. „Este adevărat, dar natura
Spiritului atras depinde de puritatea intenţiei şi de elevaţia
sentimentelor. Or, rareori cel care este atât de simplu încât să creadă
în virtutea unui talisman să nu aibă un scop mai mult material decât
moral; în toate cazurile aceasta denotă o micime şi o sărăcie a ideilor
ce-l expune Spiritelor imperfecte şi
batjocoritoare”.
Ce sens trebuie să dăm calificativului de vrăjitor? „Cei
pe care-i numiţi vrăjitori sunt oameni înzestraţi cu anumite facultăţi,
cum ar fi puterea magnetică sau al doilea văz. Dacă fac lucruri pe care
nu le înţelegeţi, voi îi consideraţi înzestraţi cu puteri
supranaturale. Oare savanţii voştri nu au trecut adesea drept vrăjitori
în ochii oamenilor ignoranţi?”
Spiritismul şi magnetismul ne dau cheia
explicaţiei pentru o mulţime de fenomene despre care ignoranţa a brodat o
infinitate de poveşti în care faptele sunt exagerate prin imaginaţie.
Cunoaşterea luminată de cele două ştiinţe (ce formează de fapt una
singură), demonstrând realitatea lucrurilor şi adevărata lor cauza, e
cea mai bună apărare împotriva ideilor superstiţioase, deoarece arată ce
este posibil şi ce este imposibil, ce este lege a naturii, şi ce nu
este decât o credinţă ridicolă.
Au anumite persoane cu adevărat darul de a vindeca prin simpla atingere? „Puterea
magnetică poate merge până acolo, însă numai când este secondată de
puritatea sentimentelor şi de o ardentă dorinţă de a face bine, căci
atunci Spiritele bune vin în ajutor. Dar nu trebuie să aveţi încredere
în modul în care sunt povestite lucrurile de persoane foarte credule sau
foarte entuziasmate, întotdeauna dispuse să vadă minuni în lucrurile
cele mai simple şi cele mai naturale. Trebuie de asemenea să nu aveţi
încredere în poveştile interesate din partea oamenilor care exploatează
credulitatea în profitul lor”.
Binecuvântare şi blestem
Binecuvântarea şi blestemul pot atrage binele şi răul asupra celor ce constituie obiectul lor? „Dumnezeu
nu ascultă un blestem injust, iar cel care-l pronunţă este vinovat în
ochii lui. După cum avem două genii opuse, binele şi răul, ele pot avea o
influenţă momentană, chiar asupra materiei. Dar această influenţă nu
are întotdeauna loc decât prin voinţa lui Dumnezeu, şi ca un surplus de
încercare pentru cel ce-i este obiect. De altfel, cel mai adesea
blestemă cei răi şi binecuvântează cei buni. Binecuvântarea şi blestemul
nu pot niciodată să abată Providenţa de pe calea dreptăţii; ea nu-l
loveşte pe cel blestemat decât dacă este rău, şi protecţia sa nu se
întinde decât asupra celui care o merită”.
Cartile lui Allan Kardec
