FOSFENELE

  Mixajul fosfenic, veșmântul zeilor. Metodă simplă de acces la supraconștiință

 

 Minou Drouet este o franţuzoaică de 65 de ani cu o copilărie tulburătoare. Avea un uşor retard şi a fost crescută într-un orfelinat. Nu mergea la şcoală. Mama sa adoptivă o ducea pe malul oceanului. Fetiţa privea cât era ziua de lungă reflexia soarelui în apă.

La un moment dat au început să-i vină în minte tot felul de idei care, corelate cu fapte reale, s-au dovedit a fi preziceri ale viitorului. Prin simpla concentrare, atrăgea toţi melcii de pe o rază de câţiva metri în jur, care veneau şi se urcau pe mâna ei. Ani mai târziu a scris cărţi de poezie, proză şi un volum de memorii. Cum a ajuns de la posibilităţile iniţiale reduse la asemenea performanţe? Secretul se află în puterea antrenamentului cu fosfene.

Un inventator neobişnuit

Medicul francez Francis Lefébure, medaliat în repetate rânduri pentru descoperirile sale, şi-a dedicat cariera şi întreaga viaţă studierii manifestărilor strălucitoare care rămân pe retină după ce privim un anumit timp o sursă de lumină.

Dacă practicăm ceea ce el a numit fosfenism, se produc îmbunătăţiri ale abilităţilor intelectuale, ale memoriei şi chiar ale comportamentului social. O fosfenă este „orice senzaţie luminoasă sugestivă”, care nu dăunează retinei. Nu e vorba despre luminile care apar atunci când, în întuneric, apăsăm pe globii oculari.

Cuvântul „fosfenă” a fost inventat în jurul anului 1830 pentru a desemna un corp chimic fosforescent în întuneric. Tot atunci entomologul M. Delorme de Savigny a dat acest nume unui vierme cu pielea strălucitoare, foarte răspândit în Franţa.

Fiziologul M. Vinzac a denumit „fosfene” fenomenele ale căror efecte erau studiate de doctorul Lefébure.

Cum se obţin fosfenele?

Se utilizează o lampă de 60-150 de waţi, cu lumina de culoarea opalului. Ideal ar fi ca cel care face experimentul să fie singur într-o cameră întunecată şi să aibă întrerupătorul la îndemână. Cu puţină experienţă, îşi va da seama care sunt distanţa şi iluminatul favorabil. Fără să mişte globii oculari, cel care face experimentul clipeşte normal pentru ca membrana conjunctivă să nu se usuce. Nu este necesar să închidă ochii, deoarece fosfena rămâne aceeaşi atât cu ochii deschişi, cât şi cu ei închişi.

Cum să pictăm pe ecranul minţii

Există două tipuri de fosfene:

-) post-fosfena, cel mai des folosită şi

-) co-fosfena, asociată cu lumina.

Pentru post-fosfenă, se privește sursa luminoasă timp de 30 de secunde, apoi se închid ochii. La început, întunericul va fi complet; treptat, va apărea o imagine luminoasă alcătuită din multe culori, care durează aproximativ trei minute. 

Înainte ca Doctorul Lefébure să-şi înceapă cercetările, acest fenomen era numit „imagine de remanenţă”, „imagine de persistenţă” ori „post-imagine”.

Culoarea cea mai strălucitoare şi prima care apare după aproximativ 15 secunde este un verde-gălbui. Semnele sale precursoare sunt câţiva nori gri şi palizi. În continuare, apare o frumoasă culoare galbenă înconjurată de un cerc de culoare roşie. El poate să dispară şi să reapară. După ce fixăm cu privirea lumina lămpii, aproximativ trei minute, aceste neregularităţi îşi reduc simţitor frecvenţa.

După aproximativ un minut şi jumătate, fosfena devine în întregime roşie, iar cadrul se face verde. Apoi se observă o lumină palidă pe care Lefébure o numeşte „lumină difuză”, care creşte până ce „invadează” câmpul vizual. Este momentul în care lumina difuză trece prin punctul său maxim, pentru ca, în final, să se reducă foarte lent.

Înainte de apariţia lucrărilor doctorului Lefébure co-fosfena n-a fost niciodată descrisă şi nici semnalată. El o numeşte aşa deoarece iluminatul şi fosfena coexistă. În timp ce fixează lampa, clipind, dar fără a mişca globii oculari, în intervalul dintre secundele 15 şi 30 apare, cel mai adesea la marginea lămpii, o aură albăstruie. Apoi, se dispersează uşor. Rareori, această suprafaţă colorată este verzuie. Uneori are loc o scurtă „agitaţie”: după un minut şi jumătate apar câteva mici pete de culoare roz după care, brusc, fosfena devine în totalitate roz. După treizeci de minute (?) de la fixarea luminii, tenta roşie dispare, iar lampa redevine albă.

Mixajul fosfenic – o revoluţie a inteligenţei

În pedagogia adaptată pentru copii, aceste practici au efecte extraordinare. Spre exemplu, un elev considerat slab a devenit normal în 15 zile. Alţii, care nu cunoşteau ortografia, după trei luni aveau note bune şi foarte bune la această materie. Unor copii li s-a cerut să facă un desen pentru a ilustra o frază. Cei care lucraseră anterior cu fosfene au realizat nişte ilustraţii mult mai precise şi detaliate decât cei care nu făcuseră înainte acest exercițiu. 

Repetând în mod regulat această metodă, se constată la copii o dezvoltare cerebrală la un nivel superior.

Aplicaţiile pedagogice ale fosfenei au avut rezultate de-a dreptul spectaculoase, în cazul procedeului numit „mixaj fosfenic”. Acesta presupune ca atunci când fixăm sursa luminoasă să ne concentrăm asupra unei idei care ne preocupă. Spre exemplu, un copil care doreşte să memoreze o hartă, o va studia cu atenţie şi apoi îşi va fixa privirea asupra lămpii, urmărind fosfenele. Când fosfena va dispărea, copilul va vizualiza harta şi va constata că sesizează foarte multe detalii. Gândirea sa va dobândi densitate şi soliditate neobişnuite, iar harta va rămâne „gravată” în memorie.

Mixajul fosfenic are şi calitatea de a îmbunătăţi comunicarea socială. Este relevant cazul unui copil de 12 ani care se bătea în toate recreaţiile, insulta profesorii, avea un randament foarte slab la învăţătură şi, ca singură distracţie, formase o bandă de mici gangsteri cu care spărgea geamurile şi smulgea florile vecinilor. 

Toate metodele psihologului-terapeut eşuaseră, dar după trei săptămâni de mixaj fosfenic, copilul cerea foștilor săi complici să nu mai comită asemenea fapte antisociale, prefera să citească diferite cărți împrumutate de la bibliotecă  în loc să hoinărească pe străzi, nu-şi mai insulta profesorii şi îşi îmbunătăţise considerabil randamentul la învățătură.

Învaţă să captezi puterea soarelui.

Utilizarea soarelui ca sursă de producere a fosfenelor este extrem de importantă şi explică multe fapte mistice şi religioase. 

Pentru a evita orice pericole, se recomandă ca discul solar să fie privit la răsărit sau asfinţit, atunci când intensitatea luminii nu e prea puternică. Doctorul Lefébure recomandă ca , la început, să se practice antrenamentul cu lampa şi ne sfătuieşte să nu ne fixăm privirea asupra soarelui mai mult de două, trei secunde. De asemenea, trebuie să bem multă apă. În timp, vederea se va îmbunătăţi, iar efectele fosfenismului nu vor întârzia să apară.

Un pescar în vârstă, de la Berk-Plage, avea darul incredibil al prevederii viitorului. La început, doctorul Lefébure a crezut că era vorba despre un impostor. Apoi a aflat că pescarul obișnuia să repete o scurtă rugăciune adresată sfinţilor Cosma şi Damian, in timp ce muncea (arunca sau aduna plasele cu peşte) privind apa în care se reflecta soarele.

O femeie care avea perioade de premoniţie a venit într-o zi să-l vadă pe doctorul Lefébure. I-a povestit că de pe la şase ani îşi înspăimântase familia, anunţând evenimente care se petreceau câteva zile mai târziu. Între trei şi şase ani a locuit în apropiere de Alger şi, deoarece suferea de rahitism al membrelor inferioare, părinţii o duceau zi de zi pe plajă. În loc să se joace cu păpuşile, ea găsea mai interesant să privească reflexia soarelui în apa mării.

Asemenea puteri le au şi ciobanii, deoarece, obligaţi să privească orizontul înainte de răsărit, când îşi scot turmele la păscut, au obiceiul să se roage privind soarele. Un astfel de fost păstor este acum profesor de matematică la Facultatea din Poitiers. În timp ce fixa cu privirea soarele, el se gândea la diverse lucruri!

Iisus era înconjurat de cunoscători ai fosfenelor.

Toate popoarele cu un anumit nivel de dezvoltare au în religia lor elemente referitoare la ceea ce se numeşte „adorarea soarelui”. În realitate, nu e vorba doar de a se ruga soarelui, ci de a-și îndrepta privirea către soare. Se pare că prima religie a fost aceea a vrăjitorilor pigmei care priveau fix o flacără pentru a vedea în ce loc se găsea vânatul. Şi azi se mai practică ceva asemănător; au fost situaţii când un explorator care se găsea în preajma lor să aibă aceeaşi viziune, în acelaşi timp. Asta dovedeşte eficienţa exercițiului cu fosfene în ceea ce privește clarviziunea şi telepatia.

Cea mai cunoscută religie solară a fost fondată de Zarathustra. În fiecare dimineaţă, credincioşii vin în templele zoroastriene să se roage în faţa unei flăcări. Un prieten al doctorului Lefébure a întâlnit un zoroastrian care l-a binecuvântat; ca urmare, el a experimentat nişte stări de conştiinţă extraordinare.

Nu este vorba de o ştiinţă, ci de o forţă care poate fi dobândită, dacă înţelegem bine mecanismul ei de funcţionare. Preoţii zoroastrieni se numesc magi și aveau puteri paranormale. Şi, cine au fost cei prezenţi la naşterea lui Iisus? Păstorii şi Magii. Pe cine a chemat Iisus să-L urmeze? Pe pescarii din Tiberiada. Mulţi comentatori cred că cei mai mulţi dintre apostoli erau pescari, oameni care prin natura ocupaţiei lor aveau obiceiul de a privi soarele sau reflexia acestuia în luciul apei.

Pe Muntele Athos, cunoscut încă de pe vremea lui Herodot ca loc monahal, chiar şi azi unii călugări citesc pasaje din Biblie privind soarele la răsărit, după care îşi proiectează fosfena solară în zona ombilicului, continuând să se roage. De ce aici? Pentru că organele care au o activitate intensă în perioada embrionară, la maturitate sunt importante şi din punct de vedere spiritual.

Nu cu mult timp în urmă călugării cistercieni de la Versailles practicau concentrea privirii asupra unei flăcări sau a unei surse puternice de iluminat. Practica aceasta nu era divulgată străinilor.

Misterele din Eleusis presupuneau două iniţieri importante:         

-) În prima iniţiere, se spunea o formulă magică în momentul când practicantul se afla în starea dintre somn şi veghe, cu ideea că ar ajuta sufletul să se înalţe mai uşor. 

-) În a doua etapă, candidaţii erau legați la ochi și duşi pe rând într-un loc întunecat. Aicolo se crea o flacără puternică, pe care o priveau alternativ în timp ce li se lua legătura de pe ochi, şi erau îndrumaţi să se gândească la o anumită imagine – un adevărat mixaj fosfenic. Cei care divulgau secretul erau condamnaţi la moarte, deoarece puterea obținută prin această practică trebuia să rămână în cadrul acelui grup.

Viziunea se transformă în gând.

Faraonul Akhenaton, remarcând că la Heliopolis se spuneau rugăciuni cu ochii aţintiţi spre soare, şi că această practică dădea o mare forţă interioară, a fondat o religie solară. 

Aceeaşi tehnică o regăsim şi la incaşi, unde un şef de trib a instaurat cultul că atunci când te rogi trebuie neapărat să privești soatrele. Inteligenţa şi puterea acestui trib s-au dezvoltat atât de mult încât membrii săi erau consideraţi printre cei mai puternici.

În timpul perioadei care a precedat degradarea lor spirituală, incaşii au construit temple în care astrul zilei era înlocuit cu un disc de aur. Tot atunci au fondat un ordin de preoţi care aveau misiunea să se roage ziua întreagă fixând cu privirea acel disc strălucitor.

În ceea ce priveşte principiul fosfenismului, în Coasta de Fildeş, când cineva este jefuit, vrăjitorul determină victima să privească reflexia soarelui în apa unei tigve, şi astfel poate vedea apărând în apă imaginea hoţului. Lucrul acesta poate avea un dublu impact: dacă cel jefuit are o bănuială inconştientă, fosfena va facilita transformarea viziunii în gând.

Despre Nostradamus se spune, în primul catren, că atunci când medita, în fața sa se afla un trepied pe care se afla o flacără”. 

Reuşesc fosfenele să deschidă o poartă către o lume superioară? Sunt ele vehicule de manifestare ale spiritelor din lumile elevate? 

La fel cum oamenii nu se pot avânta în adâncurile oceanelor, fără un costum de scafandru, este posibil ca aceste spirite să se coboare în lumea noastră „înveşmântate” în fosfene. Pentru a răspunde la această întrebare, va trebui să verificăm noi înşine procedeul.